Nu Ma Las De Limba Noatra

Nu Ma Las De Limba Noatra... 

De-o fi cumva sa fim vreodata 
Laviti de sus de-o soarta stramba 
Mai bine muti o viata toata 
Decat lipsiti de-a noastra limba. 

De-o alta nu-mi soptiti intr-una 
Nu mi-o strigati pe sub fereastra 
Parerea mea nu se mai schimba 
Eu nu ma las de limba noastra. 

Cat timp in lumea zgomotoasa 
Va fi suflare omeneasca, 
De-a pururi sfanta si frumoasa 
A noastra limba sa traiasca. 

Sortita-n veci de-a nu apune 
Cu-a sa rostire-nalt maiastra, 
Mereu sub soare sa rasune 
Ca o cantare limba noastra. 

Deci vrerea mea sub zarea-albastra 
S-o sstie lifta cea pagana- 
Eu nu ma las de limba noastra, 
De limba noastra cea romana.